Baltagul

Nechifor Lipan, oier din Măgura Tarcăului, plecase la Dorna să cumpere oi și nu s-a mai întors. Trecuseră luni. Vitoria, soția lui, îl așteaptă, ține post, se roagă la Sfânta Ana de la Bistrița și își interpretează visele: îl vede pe Nechifor trecând o apă neagră, cu spatele la ea — semn de moarte.

Autoritățile nu o ajută. Vitoria hotărăște să plece singură să-l caute. Își pune ordine în casă: o duce pe Minodora la mănăstire, vinde ce trebuie vândut, cere popei slujbă, și pune să i se facă un baltag nou fiului ei, Gheorghiță. Pleacă amândoi, cu banii cusuți în brâu.

Refac drumul lui Nechifor din sat în sat, întrebând la fiecare han: „a trecut pe aici un om cu căciulă brumărie, călare pe un cal negru țintat în frunte?”. Vitoria adună răspunsurile ca un anchetator: află că Nechifor cumpărase oile la Dorna, că mersese cu doi tovarăși, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui, și că din Suha nu mai fusese văzut. Pe drum, participă la o nuntă și la un botez — semnele vieții care continuă.

Câinele Lupu, recunoscut și luat cu ei, o duce în râpa de la Crucea Talienilor, unde sunt rămășițele lui Nechifor. Vitoria le adună, cheamă autoritățile, organizează înmormântarea și praznicul, la care îi cheamă pe cei doi oieri.

La praznic, Vitoria reconstituie crima cu voce tare, ca și cum ar povesti-o. Bogza se trădează. Gheorghiță îl lovește cu baltagul, iar câinele Lupu îl doboară. Cuțui mărturisește. Vitoria dă poruncile pentru viitor — dovadă că ordinea s-a restabilit și viața merge mai departe.

• ·Hotărâtă și lucidă: nu bocește, acționează. Îi trebuie un plan, nu compasiune.
• ·Inteligentă și metodică: își conduce ancheta prin întrebări repetate și prin observarea reacțiilor.
• ·Bună cunoscătoare a oamenilor: disimulează, tace la momentul potrivit, joacă rolul femeii neajutorate când îi convine.
• ·Păstrătoare a rânduielii: totul se face după datină — slujbă, înmormântare, praznic. Dreptatea vine la locul și la timpul cuvenit.
• ·Autoritară ca mamă: o trimite pe Minodora la mănăstire, îl formează pe Gheorghiță prin drum.

„Nu-i chip să treci Dumnezeu peste rânduiala lui.”

• ·Se conturează exclusiv retrospectiv, din ce spun ceilalți — tehnică rară și eficientă.
• ·Om vesel, iubit, priceput la oi și la vorbă; îi plăcea petrecerea.
• ·Zicala lui, repetată în roman, îl definește și dă cheia lumii lui.

„Nu-i om să-mi steie înainte!”

• ·La plecare e un băiat nesigur, care se teme de întuneric și de morți.
• ·Drumul e pentru el un traseu de maturizare: privegherea la osemintele tatălui e proba supremă.
• ·Lovitura de baltag de la final îl consacră bărbat și urmaș al lui Nechifor.

• ·Ucigașii, din lăcomie: îl omoară pe Nechifor pentru oi.
• ·Bogza e cel violent și orgolios — de aceea se trădează primul, la praznic.

Versurile din „Miorița” — „Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă ș-un câine” — așază romanul sub semnul baladei și anunță rolul câinelui Lupu, care descoperă osemintele. Motto-ul e cheia de lectură mitică a cărții.

Baltagul e o unealtă (topor cu două tăișuri) și, în același timp, un simbol dublu: al crimei (Nechifor e ucis cu el) și al dreptății (Gheorghiță îl folosește ca să restabilească ordinea). Baltagul cel nou, sfințit, e obiectul inițierii.

Romanul începe cu legenda pe care o spunea Nechifor: la începutul lumii, Dumnezeu împarte darurile neamurilor, iar muntenilor le rămâne doar inima ușoară. Legenda fixează dintru început lumea pastorală ca lume cu rost și cu destin propriu.

Crima e la început (ascunsă), ancheta ocupă mijlocul, demascarea vine la final, într-o scenă publică. Vitoria e detectivul; câinele, martorul; praznicul, sala de judecată.

Persoana a III-a, narator obiectiv, dar cu focalizare preponderent asupra Vitoriei: aflăm ce află ea, când află ea. De aici suspansul.

„Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă ș-un câine”

Motto-ul, din „Miorița”. Se citează obligatoriu la subiectele despre substratul mitic și despre rolul câinelui Lupu.

„Nu-i om să-mi steie înainte!”

Zicala lui Nechifor, repetată în roman. Îl caracterizează indirect pe cel absent și explică de ce a fost ucis.

„Nu-i chip să treci Dumnezeu peste rânduiala lui.”

Vitoria despre ordinea lumii. Citat-cheie pentru viziunea despre lume: totul are un rost și o rânduială care trebuie respectată.