Povestea lui Harap-Alb

Craiul primește o scrisoare de la fratele său, Verde-Împărat, care nu are decât fete și îi cere un fecior ca să-i lase împărăția. Cei doi frați mai mari ai mezinului pleacă, dar se întorc speriați de un urs — care era tatăl lor, deghizat, ca să-i pună la încercare. Mezinul, sfătuit de Sfânta Duminică, ia calul cel slab din grajd (care se dovedește năzdrăvan) și hainele tatălui de la tinerețe, trece proba ursului și pleacă.

Tatăl îl sfătuiește să se ferească de omul spân și de omul roș. Fiul de crai se rătăcește, iar Spânul i se oferă drept slugă. La fântână, Spânul îl convinge să coboare și îl închide acolo, silindu-l să facă schimb de identități: el devine nepotul craiului, iar fiul de crai devine sluga lui, cu numele de Harap-Alb, și jură pe paloș că îi va sluji până la moarte.

Ajunși la curtea lui Verde-Împărat, Spânul, ca să-l piardă, îi dă lui Harap-Alb trei sarcini imposibile: să aducă sălăți din Grădina Ursului, pielea cerbului cu pietre prețioase și pe fata Împăratului Roș. Le trece pe toate cu ajutorul Sfintei Duminici, al calului și al altor ajutoare.

Pe drum îi întâlnește și îi ia cu el pe cei cinci tovarăși năzdrăvani: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă. Fiecare are o însușire hiperbolizată, aparent ridicolă, care se dovedește salvatoare la câte o probă. La curtea Împăratului Roș trec casa înroșită în foc, ospățul, alegerea macului din nisip, păzirea fetei.

Întors cu fata Împăratului Roș, Harap-Alb e demascat de aceasta. Spânul îi taie capul, dar fata îl învie cu apă vie și apă moartă, iar calul îl ridică pe Spân în înalt și îl trântește. Harap-Alb își recapătă identitatea, se căsătorește cu fata și primește împărăția. Basmul se încheie cu formula finală și cu o nuntă care ține „veselie mare”.

• ·La început e naiv și lipsit de experiență: se lasă înșelat de Spân imediat după ce fusese avertizat.
• ·Bun și milos — de aceea primește ajutoare: dă bani Sfintei Duminici, cruță furnicile și albinele.
• ·Își ține cuvântul: jurământul pe paloș îl obligă și îl ține în slujbă până la moartea Spânului.
• ·Se maturizează pe parcurs: la final ia hotărâri singur, nu mai are nevoie de sfaturi.
• ·Nu are însușiri supranaturale — și tocmai asta îl face un erou al efortului, nu al miracolului.

„fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste”

• ·Viclean, mincinos, crud: îl umilește pe Harap-Alb și îi dă probe menite să-l ucidă.
• ·Are, paradoxal, un rol pozitiv: fără el, fiul de crai nu ar fi trecut nicio probă și nu s-ar fi maturizat. E „răul necesar”.
• ·Se autocaracterizează fără să vrea: „când îți vine apa la moară, să tragi neapărat”.

• ·Îi dă mezinului sfaturi și obiecte magice; apare de fiecare dată când eroul e disperat.
• ·Reprezintă înțelepciunea și credința care îl susțin pe erou.

• ·Ales de erou când era slab și râios — semn că valoarea nu se vede la prima privire.
• ·Îl salvează de mai multe ori și îl pedepsește pe Spân la final.

• ·Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă: fiecare cu o însușire hiperbolizată.
• ·Sunt sursa umorului lui Creangă (se ceartă, se împung, vorbesc moldovenește) și, în același timp, cheia trecerii probelor.

Situație inițială — lipsa (împăratul fără urmaș) — plecarea eroului — înșelarea și marcarea (schimbul de identitate) — probele — lupta cu antagonistul — demascarea falsului erou — răsplata (nunta și împărăția). Se poate demonstra punct cu punct.

Inițială: „Amu cică era odată...”; mediane: „și merg ei o zi, și merg două, și merg patruzeci și nouă”; finală: „Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă”. Ele marchează intrarea și ieșirea din timpul fabulos.

Trei fii, trei probe date de Spân, trei probe la Împăratul Roș, cinci tovarăși. Cifrele 3 și 5 organizează întreaga acțiune.

Marca lui Creangă: expresii populare, zicători, dialoguri vii, intervenții ale povestitorului („Da' ce-mi pasă mie?”), diminutive, exclamații. Textul e scris ca și cum ar fi spus cu voce tare.

Creangă introduce comicul în basm: certurile dintre cei cinci tovarăși, poreclele, descrierile hiperbolice ridicole. Umorul e ce distinge basmul cult de cel popular.

„fii om de te-i putea”

Sfatul craiului la plecare. Rezumă tema: nu ajunge să fii fiu de crai, trebuie să devii om — prin probe.

„Nu știi că este o vorbă: că unde-i unul nu-i putere, la nevoi și la durere, iar unde-s doi puterea crește?”

Rostită de Harap-Alb. Argument pentru rolul ajutoarelor: eroul lui Creangă nu învinge singur, ci prin prietenie.

„Amu cică era odată...”

Formula inițială, cu „cică” — semn că povestitorul se distanțează glumeț de propria poveste.